• 7

• Înapoi
• Înainte

Intră în galerie

Născut în 1890, Aurel Perșu și-a descoperit înclinația spre inginerie în adolescență, așa încât înaintea Primului Război Mondial a urmat cursurile Școlii Superioare Tehnice din Berlin-Charlottenburg. A terminat șef de promoție în 1913, ba chiar a primit și o medalie din partea Ministerului Instrucțiunii Publice din Germania pentru un studiu avangardist, legat de navele în spațiul cosmic.

Aurel Perșu (1890 – 1977)

La începutul anilor ’20 a început o muncă asiduă pentru studierea aplicării formei aerodinamice a corpurilor în mișcare la automobile, iar în 1924 brevetează în Germania primul automobil cu formă corectă aerodinamic, ulterior și alte țări brevetându-i invenția.

Deși atât pentru standardele de atunci, dar și pentru cele de azi, forma acestui automobil pare hilară, vorbim, de fapt, de o idee inspirată de… picăturile de apă – de unde și denumirea uzuală a acestui automobil: ”Raindrop car” (mașina cu formă de picătură de apă).

Automobilul lui Perșu are roțile în interiorul caroseriei, față de mașinile din epocă

În partea din față, mașina este mai voluminoasă, găzduind habitaclul pentru pasageri, iar spre spate se îngustează, așa încât în a doua jumătate sunt plasate motorul și cutia de viteze, puterea fiind transmisă roților din spate. O particularitate a punții spate este lipsa unui diferențial, deoarece distanța dintre roți este foarte mică.

Rezultatul final a fost un coeficient aerodinamic de numai 0,22, valoare care și azi, la aproape 100 de ani distanță, este extrem de greu de atins pentru mașinile de serie. De asemenea, mașina lui Perșu demonstra un bun comportament rutier, dar și o manevrabilitate curios de bună: chiar dacă viteza maximă era limitată la 80 km/h, mașina putea lua viraje strânse la 60 km/h, având un bun echilibru.

Habitaclul era în partea din față, iar în spate erau montate motorul și cutia de viteze

Aurel Perșu a testat mașina, aducându-i diverse modificări, circa 120.000 km, după care a donat-o Muzeului Național Tehnic ”Dimitrie Leonida”, în 1969. Din păcate, automobilul nu mai este azi în stare de funcționare și nici nu există vreun program pentru reabilitarea sa tehnică.

Un lucru demn de menționat este refuzul lui Aurel Perșu de a-și vinde brevetul concernelor americane General Motors și Ford, deoarece acești giganți din industria auto nu și-au luat angajamentul de a produce în serie acest automobil. Asta deși Perșu a realizat prototipul din bani proprii, iar rezultatele testelor făceau acest automobil perfect viabil pentru o construcție în serie mare.

Diferențialul nu era necesar pe puntea spate motoare, iar mașina putea lua viraje strânse și la 60 km/h

Aurel Perșu și-a continuat cariera în țară, ca și conferențiar la Școala Politenhică, iar în 1938 a devenit director al fabricii de avioane I.A.R. Brașov. După ce a intrat la pensie, a continuat să lucreze la Institutul de Documentare Tehnică din București, dar, din păcate, încercările sale de a contribui la dezvoltarea cercetării românești au fost subminate de conducerea comunistă, deoarece Aurel Perșu a refuzat categoric orice formă de colaborare cu organele statului.

Aurel Perșu a refuzat ofertele General Motor și Ford din cauză că giganții americani nu voiau să construiasă mașina în serie

Rămâne în istoria inventatorilor auto printr-un capitol întreg care îi este dedicat în volumul ”Automobile aerodinamice în Europa și în Statele Unite”, publicat în germană și engleză. Capitolul respectiv începe astfel:”Și România a avut un specialist în aerodinamică, un strălucit inginer care trebuia de mult trecut în elita mondială a tehnicienilor. Numele lui este Aurel Perșu”.

Automobilul lui Aurel Perșu este expus la Muzeul Național Tehnic ”Dimitrie Leonida”

În încurajăm mai ales pe cei tineri, pasionați de tehnică, să viziteze Muzeul Național Tehnic ”Dimitrie Leonida” și să se documenteze cât mai mult despre acest automobil inedit și realizatorul său. Sperăm să îi inspire și să devină, la rândul lor, inventatorii de care avem nevoie ca să evoluăm.

Sursa foto: automobileromanesti.ro